– susan boabe
– ulei de masline
Se ‘prajeste’ susanul intr-un vas (tigaie, oak …) sau se coace in cuptorul bine incins ptr cateva minute. Atentie sa nu se arda.
Se pun boabele intr-un blender si se toarna putin ulei de masline. Bzzz bzzz … se mai toarna putin ulei… bzzzzzz bine de tot pana cand totul devine o pasta’ mocirloasa’.
Gata.
Supa cu fulgi de ovaz e una dintre cele mai usoare pe care le stiu ( buna si pentru un stomac obosit), simpla si cu un gust neasteptat de catifelat.
3 pasi si e gata:
Pentru noi e un hit al iernii, oricand trebuie sa bricolam ceva rapid, sau care sa ne linisteasca si sa ne incalzeasca seara, dupa un drum lung.
Asa de simpla incat Sia a pregatit-o singura, pentru papusi 🙂
O supa clasica incalzitoare de iarna. O reteta de baza am gasit aici http://www.culoriledinfarfurie.ro/2013/11/supa-crema-din-dovleac-copt.html, dar am pus si morcov.  Cand nu am timp sa coc dovleacul, il fierb la abur in sita.
Merge condimentat in multe variante:
– Cu menta, ghimbir si usturoi: Â http://www.andie.ro/2011/10/04/supa-crema-de-dovleac-cu-menta-si-ghimbir/
– sofran, ghimbir, coriandru + vin alb http://www.goodfood.ro/reteta/supa-crema-de-dovleac-cu-sofran-si-ghimbir-66358.html
Salatele de frunze verzi fierte sunt fie o mare dragoste, fie un “nu” absolut. Desi aspectul nu promitea mare lucru, am gustat-o pregatita cu multa lamaie si ulei de masline gros si parfumat, langa un peste la gratar. A devenit imediat una dintre garniturile preferate pentru peste sau fructe de mare.
Reteta e super simpla: frunzele se oparesc (timpul de fierbere variaza in functie de cat de tinere sunt frunzele), se scurg si se asezoneaza apoi cu sare, ulei de masline si multa lamaie. Gustul depinde foarte mult de calitatea uleiului de masline. Merge eventual si cu bucatele de usturoi on top.
Sar peste partea cu “cat de sanatoasa” (e la paritate cu salatele crude si o variatie binevenita).
In lipsa de stir de gradina – “horta” sau “vlita” / “wild herbs salad”, asa cum e trecuta in meniurile grecesti, in locurile cu mancare traditionala (e o salata foarte apreciata de localnici), se pot folosi alte frunze verzi: loboda, stevie sau spanac. Grecii din New York gatesc in felul asta chiar si frunzele de naut, broccoli sau de mazare – negustate, puse pe lista “de incercat”.Â
Merge perfect la masa de pranz in zile toride de vara, turnat peste o portie de paste integrale. E o ocazie buna de a introduce in meniu usturoiul in varianta fresh (aduce a bruschette), usturoi pe care altfel copiii il cam evita. Ca sa aiba farmec, e nevoie de rosii cat mai bune, dulci si zemoase.
8 rosii de gradina proaspete
cativacatei de usturoi, dupa gust
un varf de cutit de fulgi de ardei iute rosu (sau dupa gu
st)
1 lingurita de oregano uscat
1 mana de busuioc proaspat (sau 2 lingurite uscat, in cel mai rau caz)
1 mana de masline Kalamata sau naturale
1/2 ceasca de ulei de masline extravirgin
1 mana de ruccolla
parmezan / alta branza buna pentru topping
paste integrale pentru 5 persoane
Daca ma gandesc bine, sosul asta merge si direct pe felii de paine neagra prajita sau posmagi (o sa scriu despre asta intr-o alta reteta, Dakos Kritikos), sau peste quinoa, orez integral ori hrisca.
Unul dintre cele mai simple deserturi de iarna, poate fi pregatit in 2 variante, ambele pornind de la o portie buna de dovleac copt
– crema de dovleac (dovleacul mixat cu putin lapte, unt / un strop de smantana; il torn in cupe, ornat cu un fir de miere, nuca macinata si scortisoara
– cuburi aromate de dovleac (taiat in bucatele, completat la fel ca mai sus cu miere, scortisoara si bucatele de nuca (fie simpla fie putin rumenita).
De ce iubesc dovleacul? Pentru ca dincolo de gustul catifelat si dulce, este un super aliment. De obicei curat, indiferent de sursa (nu are nevoie de ingrasaminte ca sa creasca asa burtos), se spune ca atrage si inmagazineaza in egala masura energia pamantului, a soarelui si pe cea a aurului din subteran.
Sat de munte linistit, pe una dintre cele mai curate vai din Europa. Liniste in biserica veche, mereu deschisa. Urcam incet pe ulite, pana in varful dealului, serpuind printre case vechi cu pridvor, tufe de mure si maces. Privelistea de sus, mangaietoare si calma. Pe valea Valsanului, pe rau, cele mai mare diversitate de ciuperci de lemn pe care am vazut-o vreodata.
  
Sfarsitul de mai e perfect pentru un picnic pe plaja.
Strazi linistite, miros de fum, piatra si ziduri vechi. Tablite cu secole de istorie. Scari ce duc spre piata. Pensiuni tihnite, lemn cald, ferestre catre acoperisuri vesele, batute de soare. Cafea aromata, scortisoara, prajituri de casa, acorduri de jazz, pian, CafĂ© Wien. Targ de Craciun. Vin fiert bun si arome de mancare ardeleneasca dulce acrisoara si satioasa. Levantica, turta dulce. Cea mai buna zacusca gustata de multi ani incoace, ca a mamei, si gem de merisoare, dinDealurile Uilei. Lume vesela si agale plimbatoare, copii imbujorati in carucioare, cautandu-l din ochi pe Mos. Turn, scari in spirala, muzica si expozitii de poze, privelistea muntilor in soare, departe, ferestre ce dauspre oras, caramida. Un culinarium in aer liber si un Kulinarium cu stil si caldura, in Piata Mare. Coliba de piatra alba varuita, perne cusute, ah ce muzica, miros de paine proaspata. http://kulinarium.ro/. Peste zidul cetatii cer albastru pana departe. Bancile asteapta primavara. Traseu domol de biciclete, pe sub copaci, cu muntii din zare. La cateva case, descoperi ceva: istorie, culori, ferestre, curti pitite in spatele portilor inalte. Seara incalzitoare cu acorduri de pian. Bruckental. Timpuri la asfintit, auriu si fumuriu, visare, detalii uimitor elaborate, ochi mari inundati de frumos, de altfelul de demult, tintuiti de atatea alte priviri…
