Sat de munte linistit, pe una dintre cele mai curate vai din Europa. Liniste in biserica veche, mereu deschisa. Urcam incet pe ulite, pana in varful dealului, serpuind printre case vechi cu pridvor, tufe de mure si maces. Privelistea de sus, mangaietoare si calma. Pe valea Valsanului, pe rau, cele mai mare diversitate de ciuperci de lemn pe care am vazut-o vreodata.

Strazi linistite, miros de fum, piatra si ziduri vechi. Tablite cu secole de istorie. Scari ce duc spre piata. Pensiuni tihnite, lemn cald, ferestre catre acoperisuri vesele, batute de soare. Cafea aromata, scortisoara, prajituri de casa, acorduri de jazz, pian, Café Wien. Targ de Craciun. Vin fiert bun si arome de mancare ardeleneasca dulce acrisoara si satioasa. Levantica, turta dulce. Cea mai buna zacusca gustata de multi ani incoace, ca a mamei, si gem de merisoare, dinDealurile Uilei. Lume vesela si agale plimbatoare, copii imbujorati in carucioare, cautandu-l din ochi pe Mos. Turn, scari in spirala, muzica si expozitii de poze, privelistea muntilor in soare, departe, ferestre ce dauspre oras, caramida. Un culinarium in aer liber si un Kulinarium cu stil si caldura, in Piata Mare. Coliba de piatra alba varuita, perne cusute, ah ce muzica, miros de paine proaspata. http://kulinarium.ro/. Peste zidul cetatii cer albastru pana departe. Bancile asteapta primavara. Traseu domol de biciclete, pe sub copaci, cu muntii din zare. La cateva case, descoperi ceva: istorie, culori, ferestre, curti pitite in spatele portilor inalte. Seara incalzitoare cu acorduri de pian. Bruckental. Timpuri la asfintit, auriu si fumuriu, visare, detalii uimitor elaborate, ochi mari inundati de frumos, de altfelul de demult, tintuiti de atatea alte priviri…